Ca glasul unui murmur de izvor din adâncul pădurii, ca foşnetul unei frunze ce te face să tresari în liniştea nopţii, ca chiotul unui vultur ce străpunge înaltul văzduhului, ca zborul unei raze de soare ce vine să lumineze chipul pământului, ca focul ce-şi arde în flăcări albastre pasărea Phoenix, la fel sunt Eu. Sunt cel din urmă spirit, sunt cel de la care toate vin şi la care toate se termină, sunt vântul care mătură colbul de pe stelele Cosmicului, pierzându-se între limitele Infinitului. Eu sunt cel care dă suflare tuturor faptelor care se întâmplă, şi tot Eu sunt cel care le curmă existenţa. Sunt rima poetului ce cântă-n poeme Iubirea. Eu nu trăiesc ca voi, nişte muritori de rând, Eu sunt etern. Sunt Autorul.
Glasul meu este vuietul cascadelor, chipul meu este faţa Soarelui, ochii mei sunt cele patru oceane. Ascultaţi glasul meu! Fericit va fi cel care-l va desluşi, şi mare printre înţelepţi va fi cel care-i va tălmăci conţinutul. M-am arătat la toţi, dar rari sunt cei care se pot lăuda că m-au văzut vreodată. Am bătut la uşa fiecăruia, dar puţini au fost cei care au auzit bocănitul. Sunt cel care va prezida Judecata de Apoi, şi rari vor fi cei pe care am să-i cruţ. Şi mică îmi va fi mila faţă de cei care nu vor avea nimic spus. Îi voi arunca în focurile gheenei, să ardă pe veci în neştiinţă. Dar pe cei aleşi, îi voi ridica în slăvile cerului, îngeri le vor desfăta auzul cântându-le la arfe cu corzi din argint, hrana nectarul florilor le va fi. Ascultă şuierul vântului, şi vei auzi chemarea către Mine, caută-mă cu privirea în limpezimea izvorului, şi vei găsi calea către neant.
Ţine-ţi nasul vigilent şi caută-mă în mirosul florilor de tei, întinde braţul şi atinge nisipul clepsidrei, şi mă vei regăsi în licoarea rourii dimineţilor. Cheamă-mă! Şi voi veni. Voi veni prin dragostea mamei, prin mireasma florilor de mai, prin ploaia caldă de vară. Fericit va fel cel carui am să-i dărui dragostea şi zâmbetul meu.
Autorul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu